Legislaţie
Problema violenţei şi a hărţuirii au stârnit un interes crescut în Europa în ultimii ani. Totuşi, există încă o mare diferenţă între conştientizarea şi recunoaşterea problemei între ţările europene.
Situaţia cu privire la reglementările violenţei la locul de muncă în Europa este extrem de variată şi în continuă schimbare. În Europa a fost acoperit întreg spectrul opţiunilor de reglementare. În anumite ţări există o legislaţie specifică cu privire la această problemă, în timp ce în alte ţări existenţa unui cod penal şi a unei legislaţii ce acoperă civilul, mediul, sănătatea şi siguranţa este considerată suficientă. La capătul opus al spectrului de reglementare, anumite ţări europene rezolvă problema prin luarea unor măsuri non-legislative ca de exemplu coduri de practică, reglementări şi acorduri colective, pe când altele abia au făcut un mic efort pentru a reglementa violenţa la locul de muncă.
Directive europene
Noul articol 13 din Tratatul Consiliului European, introdus prin Tratatul de la Amsterdam, permite Consiliului să acţioneze corespunzător în ce priveşte combaterea discriminării pe bază de gen, rasială, etnică, religioasă, pe bază de credinţă, dizabilitate, vârstă sau orientare sexuală. În domeniul de aplicare a articolului 13, au fost adoptate 2 directive în anul 2000, respectiv 2002 cu privire la hărţuirea sexuală şi rasială, după cum urmeză:
- Directiva Consiliului 200/43/EC (Iunie 2000) implementează principiul tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică; şi
- Directiva 73 din iunie 2002, ca amendament la Directiva Consiliului 76/207/EEC, cu privire la aplicarea principiului egalităţii dintre femei şi bărbaţi în accesul pe piaţa muncii, accesul la instruire vocaţională şi promovare, şi la condiţiile de lucru.
Aceste directive includ noi definiţii ale hărţuirii sexuale şi rasiale aplicabile în toată Europa, dă indicaţii cu privire la punerea în aplicare a legii şi sancţiunilor, şi clarifică responsabilitatea fiecărui stat membru de a desemna un organ sau organe care să promoveze aplicabilitatea directivelor. În timp ce prima directivă se aplică în toate situaţiile de hărţuire rasială, cea de-a doua are de a face, printre altele, cu hărţuirea sexuală la locul de muncă în mod specific. Acesta este un domeniu în care instituţiile UE şi-au concentrat eforturile timp de mai mulţi ani.
Click aici pentru a afla mai multe despre legislaţia specifică din Austria, Cipru, Grecia, Letonia, Lituania, România, Slovenia, Spania.